Schizofrenie

Pentru a fi înțeleși nu este important numai ce comunicăm, ci și cum facem acest lucru. Comunicarea cu un pacient cu schizofrenie poate fi împiedicată de perturbarea funcțiilor cognitive (tulburări neurocognitive).

Aceste deficite, în cazul multor persoane, sunt grave, fapt demonstrat de rezultatele studiilor, în care disfuncțiile observate sunt cel puțin la nivelul a 2-3 abateri față de normalul descris mai jos. Printre altele, dificultăți pot apărea la continuarea discuției sau la respectarea recomandărilor cu privire la terapie sau muncă, în timp ce activități simple, cum ar fi citirea unei cărți sau privitul la televizor, necesita mai mult efort sau sunt imposibil de realizat.

Prin urmare, comunicarea rudelor cu persoana bolnavă trebuie să ia în considerare existența limitărilor menționate mai sus. Comunicarea bazată pe transferul limpede, succint și fără echivoc al informațiilor poate îmbunătăți în mod semnificativ comunicarea reciprocă dintre persoanele bolnave și rudele acestora.

Informațiile care conțin exprimări prea lungi, complexe, cu multe sensuri și ambigue nu vor fi eficace pentru a transmite un mesaj persoanei diagnosticate cu schizofrenie. Poate fi un element important de psihoeducație, îmbunătățirea comunicării cu familia și în consecință înțelegerea și relațiile reciproce. Poate ajuta de asemenea la înțelegerea adecvată a dificultăților pe care le întâlnesc persoanele bolnave într-o conversație, în cadrul contactelor sociale sau în încercările de a avea o activitate mentală.

Este bine să ne amintim această hipersensibilitate atunci când contactăm o persoană cu schizofrenie. O astfel de persoană interpretează adesea cuvintele și comportamentele prea intens și trebuie să țineți seama de acest lucru. Atunci când avem de-a face cu o persoană cu schizofrenie, este adesea important să menținem o anumită predictibilitate a comportamentului, a ritmului activităților zilnice.

Nu este vorba despre crearea unui plan rigid a ceea ce trebuie făcut și cum trebuie făcut în fiecare zi exact în același mod. Însă este important să se asigure predictibilitatea și capacitatea pacientului de a înțelege ce se întâmplă. Acest lucru reduce severitatea stresului și permite pacientului să rămână calm.

În primul rând este util să se evite exprimarea unor emoții foarte puternice, negative, de iritare, nemulțumire, furie și evaluare negativă fără echivoc a persoanei bolnave. După cum s-a menționat mai sus, pacienții cu schizofrenie prezintă adesea o capacitate redusă de a face față situațiilor stresante. Aceștia se confruntă cu emoții foarte puternice de furie și insatisfacție, se comportă extrem de emoțional.

Pot deveni introvertiți sau acest lucru poate contribui la nervozitate, anxietate, probleme de somn. Uneori comportamentul unui membru de familie bolnav stârnește furie și nemulțumire. Oricine are dreptul de a fi supărat. Însă este important modul în care este exprimată nervozitatea. Modul de exprimare a sentimentelor trebuie să fie rezonabil și să ia în considerare consecințele.

Dacă apar sentimente negative față de persoana bolnavă, este bine să vă gândiți la următoarele:

• cum să vă comportați pentru a vă exprima sentimentele, dar fără a răni persoana bolnavă cu cuvinte și emoții,
• cum să spuneți ce vreți să spuneți, fără a răni sentimentele persoanei bolnave,
• ce obiective doriți să obțineți în conversație, de exemplu, să faceți persoana bolnavă să își îndeplinească îndatoririle, însă fără acuzații cum ar fi: „ești fără speranță” și „niciodată nu faci nimic bine”.