Schizofrenie

Familia poate juca mai multe roluri - fie benefice, adică de susținere, motivante, fie nefavorabile - inducând recăderi. Este bine să vă gândiți la propria influență și responsabilitate pentru evoluția ulterioară a bolii și tratamentul membrului familiei.

Membrii familiei pacientului cu schizofrenie nu trebuie să se simtă vinovați din cauza faptului că cineva din familie s-a îmbolnăvit de aceasta boală. Învinovățirea propriei persoane sau a altei persoane din familie pentru provocarea bolii nu duce la nimic bun, nici pentru pacient, nici pentru familia sa. Dar nici nu înseamnă că indiferența este modul potrivit de a reacționa la boală. Sprijinul familiei și al prietenilor poate fi foarte valoros pentru persoana bolnavă.

Familia este importantă pentru o astfel de persoană, chiar mai importantă decât în cazul persoanelor sănătoase care sunt atrase spre lumea prietenilor, distracției, muncii sau a intereselor. Pentru multe persoane cu schizofrenie, familia este deosebit de importantă deoarece nu au prea mulți prieteni și activități în afara cercului acesteia. Iar procesul revenirii persoanei bolnave la o viață din ce în ce mai bună în societate începe adesea în familie.

O astfel de abordare extremă a bolii nu are efecte pozitive asupra vieții de zi cu zi a pacientului sau asupra evoluției tratamentului său. Dacă un membru al familiei s-a îmbolnăvit deja, este bine să se afle cât mai multe posibil despre boală și tratamentul acesteia, din surse de încredere. Apoi este util să se aplice aceste cunoștințe în viața de zi cu zi, ținând seama de propriul comportament al persoanei.

A fost creată teoria „mamei schizofrenice”, ale cărei supraprotecție și respingere constituiau unul dintre factorii de inducere a psihozei. După respingerea teoriei, a devenit populară o alta, care presupunea influența familiei, în special a părinților, asupra riscului de recidivă a schizofreniei, și anume teoria emoțiilor exprimate (EE).Aceste emoții se manifestă în primul rând prin critică excesivă și ostilitate față de persoanele bolnave. Observarea pacienților cu prognosticul cel mai slab, care revin de la spital într-o situație unde nivelul de funcționare emoțională în familie nu era mult mai diferit de emoțiile pacientului a stat la baza dezvoltării teoriei EE. În prezent emoțiile exprimate (EE) includ:

• critică generalizată,
• atitudine de respingere,
• sacrificiu personal,
• identificare excesivă cu pacientul,
• hiperreacție la stimuli.

Acestea sunt grupate în trei domenii: ostilitate, critică și implicare emoțională excesivă.

Nivelul EE este un predictor nu doar pentru recidivele episoadelor de schizofrenie, ci și pentru tulburările mintale cronice, cum sunt boala afectivă bipolară și sindromul dependenței de alcool, și ale bolilor somatice cronice. Un nivel crescut de critică și ostilitate arată o semnificație predictivă mai crescută decât implicarea emoțională. S-a constată de asemenea că nivelurile EE crescute, observate nu numai la membrii familiei pacientului, ci și la îngrijitorii formali, sunt responsabile pentru un prognostic mai slab al afecțiunii pacientului.