Schizofrenie

Schizofrenie

ANTIPSIHOTICE


Schizofrenia este o perturbare a echilibrului metabolic al creierului și al activității neurotransmițătorilor din anumite zone ale creierului. Cu toate că nu s-a inventat până acum niciun medicament „antischizofrenic”, utilizarea medicamentelor antipsihotice disponibile permite remisiunea sau ameliorarea simptomelor psihotice, precum și protecția împotriva recăderilor bolii.

Rețineți!


Initierea cat mai rapidă a terapiei are o importanță majoră, la fel ca și continuarea acesteia în mod adecvat. Respectarea schemelor de tratament reduce de cinci ori riscul de recădere a schizofreniei, ceea ce reprezintă o eficacitate terapeutică mai crescută decât în cazul terapiei multor afecțiuni somatice cronice.

Din nefericire, unii pacienți nu înțeleg necesitatea medicației în perioada de remisiune. Intreruperea spontană a terapiei afectează starea de bine, declanșează recidiva psihozei și deschide o cale directă spre spitalizarea ulterioară.

Antipsihoticele au fost numite timp de mulți ani neuroleptice - această denumire fiind încă utilizată ca sinonim pentru medicațiile antipsihotice. Acestea au fost introduse în anii '50 din secolul trecut.Până la introducerea acestora, schizofrenia era tratată prin administrarea de sedative sau somnifere - acestea doar calmau pacienții, dar nu duceau la regresia simptomelor bolii și nu asigurau prevenirea recăderii.

Având în vedere că medicamentele antipsihotice sunt cunoscute și utilizate de mai mult de 50 de ani, mecanismele de acțiune ale acestora, siguranța dozelor și reacțiile adverse sunt bine cunoscute. Medicamentele antipsihotice elimină simptomele de schizofrenie și, în administrarea pe termen lung, pot stabiliza starea mintală a pacientului și pot proteja în mare măsură împotriva recăderii schizofreniei. Acțiunea acestora reduce în principal simptomele pozitive ale schizofreniei, afectându-le pe celelalte în măsură mai mică.

Trebuie reținut că ...


Respectarea recomandărilor medicului este cea mai bună metodă de reducere a riscului de recădere.

Mecanismul de acțiune al acestor medicamente are legătură cu efectele acestora asupra diferitelor substanțe chimice produse și active în creierul uman (așa-numiții neurotransmițători), de exemplu serotonina sau acetilcolina. Cel mai important, însă, este efectul acestor medicamente asupra unui alt neurotransmițător - dopamina.

Rețineți!

Toate antipsihoticele reduc stimularea receptorilor dopaminei, consolidând astfel rezistența la stres și reducând simptomele schizofreniei, în principal pe cele pozitive.

În același timp, multe efecte adverse ale acestor medicamente sunt legate de asemenea de efectele lor asupra receptorilor dopaminei - acest lucru este valabil în special pentru așa-numitele antipsihotice clasice (neuroleptice clasice).

Trebuie reținut că ...

Se preconizează că primele efecte ale medicamentelor antipsihotice apar după 4 până la 6 săptămâni de terapie.

Dacă simptomele nu indică o ameliorare vizibilă după această perioadă, medicul curant decide de obicei trecerea la alta terapie. În cazul unora dintre medicamente, rezultatul dorit se observă chiar mai târziu - după 2 sau 3 luni de tratament.

Prin urmare, terapia nu trebuie întreruptă niciodată în absența deciziei medicului. Dacă răspunsul la terapia curentă este dezamăgitor, trebuie consultat medicul. Dacă pacientul manifestă reacții adverse semnificative, care nu pot fi controlate cu medicamente de ameliorare, medicațiile pot fi schimbate la orice moment (medicul poate recomanda schimbarea medicatiei in orice moment).

Anterior se utilizau numai antipsihotice tipice, clasice, în timp ce în prezent se preferă în principal medicațiile atipice, datorită siguranței mai mari a acestora și a tratamentului mai confortabil pentru pacient.

Astăzi, toate regulile cunoscute ale tratamentului schizofreniei (așa-numitele standarde de tratament) recomandă tratamentul în stadiile incipiente ale schizofreniei prin utilizarea numai a medicamentelor atipice.

Acest lucru nu este valabil pentru clozapină, care se introduce numai după două tratamente fără succes cu alte medicamente - este o recomandare a medicilor din majoritatea țărilor lumii, inclusiv din România.

Trebuie respectate câteva reguli în alegerea medicamentului pentru tratarea recăderii schizofreniei. Regulile sunt următoarele:

  • Dacă pacientul a funcționat bine sub tratamentul cu medicamentul anterior și a încetat să îl mai ia pentru că s-a simțit vindecat, se recomandă de obicei revenirea la medicamentul anterior, cu doza anterioară.
  • Dacă pacientul a încetat să ia medicamentul din cauza reacțiilor adverse, în special din cauza simptomelor extrapiramidale severe, persoana poate reveni la medicamentul anterior într-o doză mai redusă, dar eficace în continuare sau poate reveni la doza anterioară împreună cu o medicație adjuvantă, sau se poate încerca schimbarea medicamentului clasic cu un medicament atipic.
  • Dacă pacientul nu a respectat instrucțiunile asociate administrării medicației orale, se poate trece la același medicament cu formula cu durată lungă de acțiune (formulare cu eliberare prelungita).
  • Dacă a apărut deteriorarea sau simptomatologia în pofida toleranței bune și a dozei corecte, medicul va schimba medicamentul cu un altul cu șanse mai crescute de facilitare a recuperării. În multe cazuri acesta va fi un medicament antipsihotic atipic.

În afară de aceste reguli, este importantă experiența medicului, împreună cu propunerile pacientului pe baza experienței sale cu tratamentul anterior.

În funcție de frecvența administrării dozelor, aceste medicamente pot fi împărțite în următoarele două grupe:

  • orale, cu durată scurtă de acțiune - doze zilnice,
  • injecții cu acțiune prelungită – doze administrate la intervale de timp mai lungi.

O altă împărțire este asociată cu mecanismul de acțiune. Medicamentele sunt împărțite în două grupe:

  • tipice (clasice),
  • atipice (a doua generație).

Consultați tabelul de mai jos pentru comparația medicamentelor antipsihotice tipice și atipice.

Antipsihotice tipice (clasice)

Antopsihotice atipice (generația mai nouă);

medicamente antipsihotice de a doua generație

reduc în principal simptomele pozitive
reduc simptomele negative și simptomele de dezorganizare mai eficient decât medicamentele tipice, exercită de asemenea efecte antidepresive și reduc deficitele cognitive
eficacitatea lor este în principal legată de impactul acestora asupra receptorilor dopaminei
profilul amplu de acțiune al acestora (și prin urmare impactul asupra remiterii diferitelor tipuri de simptome) este asociat cu faptul că afectează și alți neurotransmițători, cum este serotonina
acestea induc reacții adverse tipice – așa-numitele simptome extrapiramidale
acestea provoacă simptome extrapiramidale ușoare sau absente
provoacă rar creștere în greutate
provoacă creștere în greutate cel mai frecvent
unele dintre acestea (haloperidol, flupentixol, zuclopentixol) sunt disponibile numai în formula depot
risperidona, olanzapina, aripiprazolul si paliperidona sunt reprezentantele medicamentelor cu acțiune prelungită



Până la introducerea primelor medicamente atipice (anii 1970-1990), medicamentele clasice erau utilizate pentru fiecare caz de schizofrenie. În prezent, datorită introducerii multor medicamente atipice care depășesc medicamentele clasice din punct de vedere al efectelor benefice asupra simptomelor de dezorganizare, cognitive, depresive și negative și din cauza riscului mai redus de reacții adverse, în special al așa-numitelor simptome extrapiramidale, frecvența utilizării acestora a scăzut semnificativ.

Antipsihoticele clasice sunt alese de obicei în următoarele situații pe parcursul tratamentului psihozei:

  • atunci când un pacient a răspuns bine anterior la aceste medicamente, astfel că nu sunt doar eficace și sigure, ci și acceptate de pacient;
  • când un pacient nu este compliant la tratament, întrerupe tratamentul - poate fi recomandată utilizarea medicamentelor cu eliberare prelungită, așa-numitele medicamente depot. Până recent acest lucru era posibil numai la utilizarea medicamentelor clasice - în prezent sunt disponibile și antipsihotice atipice injectabile cu acțiune prelungită.
  • atunci când un membru de familie al pacientului a dezvoltat o psihoză și a răspuns bine la antipsihoticele clasice și a răspuns slab la medicamente atipice sau a răspuns cu reacții adverse.

Au fost introduse în anii '70 ai secolului 20 și sunt utilizate din ce în ce mai mult în tratamentul psihozelor, în special în tratarea pacienților după externarea din spital. În prezent, în România se utilizează următoarele medicamente antipsihotice atipice: clozapină, amisulprid, risperidonă, olanzapină, quetiapină, sertindol, aripiprazol, ziprasidonă și paliperidonă. Aceste medicamente diferă în mare parte unul de altul (în special în privința reacțiilor adverse), mai mult decât diferă antipsihoticele clasice între ele.

Rețineți!

Acestea sunt medicamente care provoacă simptome extrapiramidale numai la un nivel minim. Pe de altă parte exercită efecte semnificative asupra simptomelor negative, depresive, cognitive și de dezorganizare asociate cu schizofrenia.

Trebuie reținut că ...

La un număr semnificativ de persoane care iau aceste medicamente apar așa-numitele simptome extrapiramidale (SEP).

Acestea apar de obicei după creșterea dozei sau în administrarea pe termen lung. Consultați tabelul de mai jos pentru cele mai frecvente patru tipuri de sindroame extrapiramidale.

Sindrom extrapiramidal
Simptomele aferente
Sindrom Parkinson
tremor (de obicei al mâinilor, capului), rigiditate musculară, bradichinezie
distonii
spasme musculare bruște, cum ar fi îndoirea gâtului, mișcarea verticală bruscă a ochilor și chiar spasme care împiedică înghițirea
acatizie
incapacitatea de a sta jos sau nemișcat(ă), așa-numitul sindrom al picioarelor neliniștite
Dischinezie tardivă
mișcări ciudate, ritmice, involuntare, cel mai adesea la nivelul feței, mișcări continue ale buzelor (așa-numitul sindrom iepure) mișcări ritmice ale limbii

La utilizarea medicamentelor clasice mai slabe se pot preconiza, în special la început, scăderi bruște ale tensiunii arteriale maifestate prin amețeală sau chiar episoade leșin. Acestea apar în general la ridicarea în picioare, astfel încât la începerea tratamentului pacienților trebuie să li se măsoare tensiunea arterială în poziție întins și șezând și aceștia trebuie să fie instruiți să se ridice încet la ridicarea din pat și să petreacă mai mult timp (aproximativ un minut) șezând cu picioarele în afara patului.

O altă reacție adversă, care poate fi deranjantă, în special la începutul terapiei, este somnolența excesivă în timpul zilei. Alte reacții adverse ale medicamentelor din această clasă sunt relativ rare, iar medicul trebuie să evalueze dacă acestea apar efectiv într-un anumit caz.

Rețineți!

Este în mod sigur mai bine să se prevină apariția acestora decât să fie tratate. Cel mai bun mod de prevenire a simptomelor extrapiramidale este utilizarea medicamentelor care le provoacă rar, adică antipsihoticele de generație mai nouă (atipice).

Cu toate acestea la mulți pacienți primesc medicamente tipice - în acest caz en acest caz medicul va lua in considerare urmatoarele aspecte:

  • înlocuirea medicamentelor tipice puternice cu o formulare mai ușoară,
  • administrarea de medicamente adjuvante, medicamente de corectare,
  • reducerea dozei,
  • poate fi necesară însă înlocuirea medicamentului tipic cu o formulă atipică.

În același timp, pacientul trebuie să rețină că este foarte important ca medicul să primească informații despre severitatea simptomelor extrapiramidale - în acest fel medicul poate ajusta terapia astfel încât tratamentul să fie eficace și sigur.

Trebuie reținut că ...

Sindromul metabolic este un termen ales de medicii generaliști pentru a descrie tulburări metabolice care au în special legătură cu nivelul glicemiei și al lipidelor, inclusiv al colesterolului.

În era antipsihoticelor de a doua generație, s-a dovedit că mulți pacienți cu schizofrenie tratați cu aceste medicamente au avut un metabolism afectat al glucozei și al lipidelor, până la apariția sindromului metabolic complet simptomatic, care cuprinde:

  • obezitate viscerală- circumferința taliei > 102 cm la bărbați și 88 cm la femei,
  • greutate corporală semnificativ crescută, cu indicele de masă corporală (IMC) egal sau mai mare de 25 (IMC este calculat prin împărțirea greutății corporale la pătratul înălțimii exprimat în metri, de ex. atunci când greutatea corporală este de 99 kg și înălțimea corpului - 1,86 m, 99 : 1,852 = 99 : 3,42 = 28,9, adică IMC în acest caz este aproape 29),
  • nivel semnificativ crescut al colesterolului „rău” (LDL-C),
  • nivel semnificativ crescut al trigliceridelor,
  • nivel semnificativ crescut al zahărului din sânge (hiperglicemie),

În mod sigur, la anumiți pacienți, chiar și cei tratați cu medicații antipsihotice cu riscul cel mai crescut de modificări metabolice, pot apărea numai anumite simptome ale sindromului metabolic, însă unii dintre aceștia pot prezenta sindrom metabolic complet simptomatic.

Trebuie reținut că ...

Pentru a preveni riscul de tulburări metabolice sau sindrom metabolic ca reacție adversă a utilizării medicamentelor antipsihotice, este necesară modificarea semnificativă a alimentației și respectarea unui program de exerciții fizice.

Acest lucru este însă dificil pentru majoritatea oamenilor, atât sănătoși, cât și persoanelor cu schizofrenie. Prin urmare trebuie respectate anumite reguli pentru detectarea precoce a tulburărilor metabolice și alegerea medicamentelor antipsihotice asociate cu un risc mai scăzut de sindrom metabolic. Regulile sunt următoarele:

IMC

  • trebuie monitorizat la toți pacienții în tratament cu medicație antipsihotică,
  • cântărirea pacientului la fiecare vizită în primele 6 luni de la inițierea terapiei antipsihotice,
  • o creștere cu 1,0 a IMC poate reprezenta o indicație pentru schimbarea medicației actuale cu un medicament cu risc mai scăzut de creștere în greutate.

Circumferința taliei

  • evaluare la fel ca în cazul IMC;

Diabet zaharat

  • evaluarea glicemiei în condiții de repaus alimentar înainte de începerea oricărei terapii antipsihotice,
  • trebuie monitorizați pacienții cu risc crescut de apariție a diabetului zaharat (glicemia în condiții de repaus alimentar sau HbA1c) în primele patru luni, iar apoi cel puțin o dată pe an.

Trebuie reținut că riscul cel mai crescut de creștere a greutății corporale, a modificărilor lipidice și al hiperglicemiei, uneori și al apariției diabetului zaharat este asociat cu olanzapina, amisulprid și quetiapina; risperidona, paliperidona, aripiprazolul și sertindolul sunt neutre din punct de vedere al acestor simptome metabolice, în timp ce aripiprazolul și ziprasidona induc cel mai rar tulburări metabolice.


Hiperprolactinemia și simptomele sale

Prolactina este un hormon secretat de glanda pituitară, care are rolul de a susține sarcina, de a iniția și menține lactația la femei. Femeile au niveluri mai crescute de prolactină decât bărbații, în special în timpul sarcinii și după naștere, atunci când alăptează. Nivelul prolactinei este controlat de receptorii dopaminergici aflați în apropiere.

Trebuie reținut că ...


În cazul administrării unui medicament care acționează ca antagonist al dopaminei, acesta fiind modul în care acționează antipsihoticele, există o creștere a nivelurilor de prolactina, care se aflau anterior „sub controlul” sistemului dopaminergic care funcționa normal.

Această creștere a nivelurilor de prolactină este numită „hiperprolactinemie indusă de antipsihotice” (HIAP). Hiperprolactinemia provoacă tulburări menstruale la femei, mergând până la amenoree. Atât la femei, cât și la bărbați, hiperprolactinemia poate provoca umflare sau sensibilitate la nivelul sânilor sau chiar galactoree, precum și tulburări sexuale.

Hiperprolactinemia cronică, în special la femei, poate duce la simptome de osteoporoză. HIAP este în principal rezultatul administrării neurolepticelor clasice, în special sub forma depot. În asociere cu cele mai recente medicamente antipsihotice, AIHP poate apărea după administrarea orală de risperidonă (în doză zilnică > 6-8 mg) sau amisulprid.

În cazul apariției simptomelor care pot indica HIAP, este uneori necesar să se determine nivelul seric de prolactină, iar în cazul unei creșteri semnificative și susținute - sunt necesare scăderea dozei de medicament antipsihotic administrat până la acel moment, înlocuirea medicamentului cu unul atipic cu un risc mai scăzut de HIAP sau includerea unui medicament cu activitate dopaminergică.În același timp, trebuie reținut că hiperprolactinemia poate avea o cauză complet diferită, de exemplu poate fi pur și simplu un semn fiziologic al unei sarcini sau un simptom al unei tumori la nivelul glandei hipofize, ceea ce se întâmplă rar, desigur.

Tulburările sexuale în schizofrenie

Trebuie reținut că ...


În ceea ce privește pacienții cu schizofrenie și luarea deciziei în cazul medicilor, problemele legate de disfuncția sexuală par să fie deosebit de importante din două motive.

În primul rând, majoritatea antipsihoticelor afectează semnificativ baza biologică a funcționării sexuale, din cauza efectului antidopaminergic. În al doilea rând, persoanele cu schizofrenie, din cauza problemelor de comunicare si a imaginii, pot să nu fie în măsură să transmită informații despre funcționarea sexuală.

Se întâmplă adesea ca un pacient care se confruntă cu remisiunea simptomelor acute, să se simtă sănătos și să dorească să uite despre boală; în acel moment este dificil pentru pacient să accepte continuarea medicație sau participarea la psihoterapie, deoarece ar dori să fie tratat ca o persoană normală, sănătoasă.

Însă propunerea privind terapia profilactică, cu scopul de a preveni recidivele bolii, nu înseamnă deloc că persoana respectivă va fi privită ca pacient. Obiectivul unei astfel de terapii, după episodul de psihoză sau depresie manifestat, este acela de a furniza persoanei afectate, care este susceptibilă în ceea ce privește recăderea bolii, măsuri de prevenire a recidivei, precum și cunoștințele necesare pentru a ști cum să utilizeze măsurile respective.

Știați că ...


50% dintre bărbați și 30% dintre femeile cu schizofrenie prezintă disfuncție sexuală.

60% dintre femei și numai 30% dintre bărbații cu schizofrenie au relații intime.

Problemele sexuale ale persoanelor cu schizofrenie sunt valabile în special pentru bărbați și includ: Din ce în ce mai multe cercetări reflectă impactul antipsihoticelor asupra funcțiilor sexuale. Studiile recente sugerează că reacțiile adverse din sfera sexuală pot fi asociate cu deteriorarea calității vieții și nivel redus de respectare a recomandărilor, ceea ce duce de obicei la o creștere a frecvenței recăderilor.

Cercetările sugerează de asemenea că povara reacțiilor adverse ale antipsihoticelor asupra funcționării sexuale poate fi egală cu povara unora dintre simptomele psihotice. Disfuncțiile sexuale, atât la bărbați, cât și la femeile în tratament cu antipsihotice sunt de obicei asociate cu hiperprolactinemia.

Cât timp trebuie luate antipsihoticele?

Un aspect important în acest sens este continuarea tratamentului în faza de remisiune, deci atunci când pacientul se simte de obicei bine, iar acesta și familia sa consideră că nu este necesară medicația. O perioadă suficientă de administrare a acestor medicamente protejează pacientul de recădere. Medicația nu trebuie întreruptă niciodată fără a consulta mai întâi medicul psihiatru.

Trebuie reținut că ...


Pauzele de medicație sunt absolut contraindicate în timpul remisiunii schizofreniei. Terapia continuuă și pe termen lung cu antipsihotice este cea mai eficace metodă de protejare a pacientului de recădere.

Durata remisiunii în schizofrenie depinde de numărul de episoade anterioare, răspunsul la tratament, sprijinul de care beneficiaza pacientul, rezistența la stres și mulți alți factori. Dacă remisiunea continuă suficient de mult și nu apar circumstanțe stresante sau o comorbiditate, medicul care prescrie medicația poate fi consultat cu privire la posibile modificări sau întreruperea temporară a medicației antipsihotice. Cu toate acestea, riscul de recădere trebuie pus în balanță cu beneficiile posibile.

Stimate pacient!


Vă simțiți destul de bine în timp ce luați medicația? Ați obosit să înghițiți zilnic comprimate care vă reamintesc de psihoza experimentată? Aveți reacții adverse? Dacă se întâmplă acest lucru, consultaț medicul - împreună veți ajunge la un mod mai facil de soluționare a acestor probleme. Nu întrerupeți singur(ă) terapia!

Căi de administrare pentru medicamentele antipsihotice

Medicamentele clasice pot fi utilizate sub formă de comprimate orale, de lichid, administrat prin injecții i.m. și injecții cu eliberare prelungită.Toate formulele orale necesită administrarea zilnică sau chiar de mai multe ori pe zi.Neurolepticele de tip depot și medicamentele antipsihotice cu durată lungă de acțiune necesită administrarea mai puțin frecventă - de obicei la 2-4 săptămâni sau la 3 luni.

Medicamentele orale pentru utilizare zilnică

Trebuie reținut că ...


Toate medicamentele antipsihotice sunt disponibile sub formă de comprimate sau capsule - unele dintre ele și sub formă de soluții.

Pentru menținerea concentrației eficace (terapeutice) de medicament în sânge, acestea trebuie utilizate zilnic în intervale de timp egale, unele dintre acestea necesită mai multe doze pe zi, ceea ce poate afecta administrarea regulată a medicației. În acest sens este utilă crearea unui sistem de „mesaje de reamintire” sau a cere rudelor să vă ajute să respectați schema terapeutică necesară.

Trebuie reținut că ...


În cazul schizofreniei, mulți pacienți modifică nivelul dozelor fără a se consulta cu medicul lor. Se întâmplă ca persoanele care le asigură îngrijirea să găsească medicamente în sertare, în pat sau în ghivecele cu flori - de obicei atunci când pacientul ajunge la spital cu o recădere ulterioară.t relapse.

De aceea unele persoane care le asigură îngrijirea, care încearcă să ajute pacienții în privința administrării regulate a medicației, simt reticență sau bonlavii demonstrează comportamente agresive catre acestia. În literatura medicală, astfel de situații sunt menționate ca funcționarea unei „poliții a medicamentelor la domiciliu”. În astfel de situații este important să se discute cu un medic despre formele de antipsihotice care nu necesită utilizare zilnică (mai multe detalii privind acest aspect pot fi găsite mai jos și la secțiunea „Medicamente cu acțiune prelungita” de la articolul „Forme terapeutice moderne”).

Medicamente cu durată lungă de acțiune (DEPOT)

Trebuie reținut că ...


Până aici am prezentat o clasă a câtorva neuroleptice tipice cu formulă care permite eliberarea lentă după injecția intramusculară.

Acestea includ soluții uleioase de medicamente, administrate prin injecție în mușchiul gluteal . Ca urmare, pacientului i se administrează o doză de medicament în concentrație aproape constantă, la fel ca cea obținută prin administrarea de doze orale zilnice. Injecțiile se efectuează o dată la 2-4 săptămâni, deoarece concentrațiile de medicament rămân stabile în aceste intervale de timp.

În acest fel, pacientul nu trebuie să-și amintească în fiecare zi despre luarea unui număr dat de tablete, în timp ce nevoia de injectare repetată permite medicului, pacientului și familiei sale să supravegheze procesul de terapie. Numărul efectelor secundare ale neurolepticelor depot nu este mai mare decât după administrarea orală. Agenții medicamentoși disponibili în forme depot, includ haloperidol, flupentixol și zuclopenthixol.

Medicamentele forma depo sunt acum înlocuite din ce în ce mai frecvent cu noile terapii cu acțiune prelungită.

Trebuie reținut că ...


Medicamentele atipice cu acțiune prelungită combină în activitatea lor caracteristici ale medicamentelor antipsihotice atipice: eficacitate crescută împotriva simptomelor pozitive, negative și cognitive ale schizofreniei, cu doze convenabile (1-2 doze pe lună sau o doza la 3 luni). Având în vedere avantajele acestora, antipsihoticele cu durată lungă de acțiune au devenit în multe țări tratamentul de bază pe termen lung al schizofreniei. Aceste medicamente sunt disponibile și în România, facilitând în mod considerabil tratamentul pacienților schizofrenici.

ARTICOLE SIMILARE


Scopurile și regulile tratamentului în schizofrenie

Unul dintre cele mai mari riscuri pentru pacienții cu schizofrenie este lipsa respectării schemelor de medicație. Respectarea consecventă a tratamentului farmacologic recomandat poate preveni multe situații care duc la deteriorarea stării de sănătate.

Terapia psihosocială

Medicamentele stau la baza farmacoterapiei pentru schizofrenie. Cu toate acestea, există și alte forme de terapie, în special atunci când pacientul, neconștientizând boala, renunță la medicație, neinformând nici medicul, nici familia.

Obiectivele terapiei în schizofrenie

În ultima jumătate de secol obiectivele terapiei au evoluat considerabil. Acum cincizeci de ani obiectivul principal era acela de a seda pacienții, acum 30 de ani - de a reduce ideile delirante și halucinațiile.

References

The Global Cancer Observatory (https://gco.iarc.fr/today), date din 2020. Ultima accesare: Februarie, 2023
Xu Y, Huo R, Chen X, Yu X. Diabetes mellitus and the risk of bladder cancer. Medicine. 2017;96:46(e8588)
Dietrich K, Demidenko E, Schned A, Zens MS, Heaney J, Karagas MR. Parity, early menopause and the incidence of bladder cancer in women: a case-control study and meta-analysis. Eur J Cancer. 2011;47(4):592-599