Cancerul de prostată implică inevitabil o componentă psihologică. Un bărbat cu cancer de prostată are simptome și sentimente de depresie, anxietate, stres, oboseală, panică și alți factori psihologici. Această situație psihologică este reflectată în relațiile interpersonale, adesea fiind însoțită de sentimente de jenă și inadecvare sau lipsă de stimă de sine și încredere în propria persoană.
Cancerul de prostată implică inevitabil o componentă psihologică. Un bărbat cu cancer de prostată are simptome și sentimente de depresie, anxietate, stres, oboseală, panică și alți factori psihologici. Această situație psihologică este reflectată în relațiile interpersonale, adesea fiind însoțită de sentimente de jenă și inadecvare sau lipsă de stimă de sine și încredere în propria persoană. Aspectele interpersonale și psihologice par să dobândească o importanță mai mare decât efectele fizice, pentru pacient: la persoana suferindă alternează emoții adesea conflictuale, care duc la pierderea încrederii în sine, respingerea afecțiunii, frustrare, diversitate de convingeri, care duc la dificultăți de păstrare a relațiilor cu alte persoane.
Terapiile pot agrava uneori în mai mare măsură această situație de instabilitate și incertitudine, provocând îngrijorări și anxietăți adesea iraționale, care pot duce în cazuri mai severe la depresie. Există mai multe moduri de gestionare a acestor emoții, însă primul pas este acela de a le recunoaște și de a discuta despre acestea cu o persoană în care aveți încredere, care poate fi un prieten, un membru al familiei, un medic, partenera sau partenerul dumneavoastră sau un psiholog specializat pe probleme oncologice. O sugestie care se dovedește cea mai potrivită în multe cazuri este aceea de a relua obiceiurile și a vă concentra asupra pasiunilor, pentru a asigura un impact mai puțin traumatic al cancerului asupra vieții personale.
Emoțiile pacienților după diagnosticare
Vom explora diferitele emoții pe care un diagnostic de cancer de prostată le poate declanșa la pacient. Un lucru este sigur: a discuta cu ceilalți este cea mai bună abordare pentru depășirea emoțiilor negative. Diagnosticul de cancer schimbă în mod inevitabil viața, nu numai pe cea a pacientului, ci și pe cea a familiei sale și a cercului social. Este de fapt o boală care are atât consecințe fizice, cât și emoționale. Reacțiile pot varia în mare măsură de la persoană la persoană. Unele persoane se simt obligate să își protejeze familia și prietenii și adoptă o atitudine puternică și combativă. Altele caută ajutor și sprijin, contactându-și persoanele apropiate și abordând asociații pentru pacienți și supraviețuitori ai cancerului. În unele cazuri acestea au încredere numai în medicii lor și se bazează în întregime pe deciziile acestora.
Pentru unii pacienți, credința este un mecanism de sprijin esențial în evoluția afecțiunii lor și traiul cu cancer. Schimbările de dispoziție sunt foarte frecvente, la fel ca și manifestarea unor emoții mai puternice decât normal. Însă care sunt emoțiile care afectează mai frecvent pacientul după diagnosticarea cancerului de prostată? În mod sigur nu există o rețetă universală pentru toate persoanele și fiecare persoană poate reacționa diferit la problemă: gestionarea emoțiilor nu este ușoară, însă recunoașterea acestora poate contribui la acceptare, gestionare și reacție rapidă. Vom încerca să numim emoțiile posibile.
Senzația de neajutorare
După diagnosticul de cancer de prostată, vă simțiți copleșit, nu vă vine să credeți (așa-numita „fază de șoc”), ca și când v-ați pierdut controlul asupra propriei vieți. Boala pare să devină un semn care nu se poate șterge și pare să poarte cu ea multe întrebări la care nu puteți da un răspuns, incluzând, de exemplu:
- Cum voi avea grijă de familia mea?
- Voi continua să muncesc?
- Voi deveni dependent de alte persoane?
- Pot să fac în continuare ce îmi place (sport, călătorii, muzică etc.)?
- Voi mai fi fericit?
Familiarizați-vă cu termenii medicali, familiarizați-vă cu parametrii de referință clinică și decideți ce terapie veți începe, precum și alte aspecte care trebuie abordate. Mulți pacienți raportează faptul că se simt neajutorați și neînțeleși, ca și cum nimeni nu ar putea să îi înțeleagă cu adevărat. Discuțiile cu alte persoane, exprimarea anxietăților și întrebările despre boală și posibilele terapii reprezintă strategii câștigătoare pentru confruntarea și în mod conștient și combaterea situației.
Negarea
Adesea pare imposibilă acceptarea faptului de a fi bolnav: și dacă medicul a pus diagnosticul greșit? Neîncrederea este o emoție larg răspândită, în special la început, la momentul diagnosticului: a vă convinge că aveți cancer este ca și cum ați fi de acord să fiți fragil. Negarea poate fi o reacție normală și inițial poate afecta alegerea unei modalități adecvate de îngrijire: o persoană refuză să creadă că este bolnavă, are rezerve și pune la îndoială afirmațiile medicului. În acest caz este important să aibă un medic specialist pe care îl respectă și îl stimează și să-și expună prietenilor și familiei îndoielile.
Pierderea controlului și a încrederii în sine
Sentimente de pierdere, neajutorare și a fi complet la mila tumorii. Persoana nu are încredere în capacitatea sa de recuperare, deoarece boala pare invincibilă. În aceste cazuri este foarte important:
- să aflați statistici și probabilități de vindecare;
- să analizați în profunzime diferitele oportunități terapeutice;
- să alegeți un medic sau un spital în care puteți avea încredere;
- să luați legătura cu asociații ale pacienților;
- să fiți la curent cu cele mai recente dovezi medicale și științifice.
familiarizarea cu boala este cheia pentru acceptarea acesteia și pentru a învăța să trăiți cu aceasta.
Furia
De ce eu? Aceasta este cea mai frecventă întrebare pe care și-o pun pacienții cu cancer. Există întrebări despre motivele pentru care a apărut boala și este posibil ca această incertitudine să se transforme în furie: furie la adresa medicilor, furie la adresa familiei sau a prietenilor sau cunoștințelor, furie la adresa sorții sau furie la adresa lui Dumnezeu pentru persoanele credincioase. În aceste cazuri este important să discutați, să vă descărcați și, dacă este necesar, să consultați un psiholog.
Teamă și îngrijorare
În imaginația populară, cuvântul „cancer” aduce scenarii cumplite de slăbire, durere, slăbiciune, deces. Însă există diferite forme de cancer și diferite stadii de severitate, prin urmare nu trebuie să fim speriați de acest lucru; însă este necesar să învățăm, să colectăm informații, să cunoaștem clar argumentele pro și contra terapiilor pe care le vom alege și să facem față cursului de tratament obișnuit al acestora.
Speranță
Unele persoane reacționează cu multă tărie de caracter și găsesc motive de speranță în persoanele din jur, progresul medicinei, activitățile cotidiene. Capacitatea de a continua să facem ce ne oferă bucurie reprezintă un stimul important pentru păstrarea optimismului și a încrederii în recuperare. În unele cazuri pare să existe o corelație între o atitudine pozitivă față de viață și șansele de succes ale terapiei. Uneori povestirile altor pacienți care au supraviețuit bolii ajută persoanele să facă față mai bine bolii, deoarece este foarte important ca persoana să își mențină obiceiurile și să se mențină ocupată.
Anxietatea, teama și stresul
Boala, terapiile și incertitudinea viitorului duc foarte ușor la o stare de anxietate care, dacă este însoțită de exasperare, poate degenera în stres. Fiecare persoană își manifestă anxietatea în felul ei: există cei care consumă prea multe alimente, cei care își pierd pofta de mâncare, cei care manifestă aritmii, cei care manifestă insomnii, cei care dorm prea mult, cei care nu se pot concentra, cei care se simt mai slabi sau hiperactivi etc. În cele din urmă, nu există o definiție unică a anxietății și stresului. Sfatul este acela de a raporta întotdeauna medicului dumneavoastră modificările obiceiurilor fiziologice și comportamentale, pentru a se putea interveni la timp în vederea soluționării oricăror probleme.
Tristețea și depresia
După un diagnostic de cancer, sunt normale sentimentele de tristețe și înfrângere; mai mult anumite terapii pot modifica dispoziția și pot afecta negativ percepția asupra vieții în general. Tristețea nu este periculoasă în sine, însă se poate întâmpla să degenereze în depresie, atunci când devine persistentă, când simțiți că nu mai puteți avea alte sentimente, când vă enervați mai ușor sau suferiți de schimbări de dispoziție, când nu vă puteți concentra, când plângeți des, când nu puteți vedea nimic bun, când vă gândiți la sinucidere etc. Depresia poate fi asociată, de asemenea, chiar și cu schimbări în planul fizic, cum ar fi scăderea în greutate, tulburările de somn, problemele intestinale, durerile de cap frecvente, diferite tipuri de durere, oboseală cronică sau hiperactivitate etc. Nu trebuie subestimată nicio modificare a funcțiilor normale ale corpului sau comportamentului și reiterăm din nou faptul că este esențial să consultați medicului: este posibil să fie nevoie să recurgeți la o terapie pentru a gestiona depresia (consiliere psihologică, asistență psihiatrică etc.).
Vinovăția
Boala poate fi resimțită ca o povară care ne apasă pe noi, dar și pe ceilalți: nu este neobișnuit ca pacienții să se simtă o povară și să se considere responsabili pentru îngrijorările și durerea pe care le provoacă prietenilor și familiei, dacă nu chiar vinovați din cauza faptului că modul lor de viață ar fi putut contribui la apariția cancerului și a faptului că nu ar fi contactat un medic la timp. Unele persoane își compară apoi starea cu cea a persoanelor sănătoase și simt invidie, care duce adesea la un sentiment de vinovăție.
Regretul
Regretul, la fel ca vinovăția, tulbură percepția pacientului și îl face să își dorească să nu fi făcut anumite greșeli pe parcursul vieții. Teama de moarte este una dintre cauzele principale ale apariției regretului: persoana și-ar dori să se întoarcă în timp, să își corecteze comportamentul, să ia decizii mai curajoase sau pur și simplu să acționeze mai bine decât în trecut. Regretul însă este un mod distorsionat de a privi în trecut, care te împiedică să privești înainte și să stabilești o ordine a priorităților semnificative corespunzătoare propriilor valori și nevoi. Din nou, este vital să discutați cu persoane în care aveți încredere, care vă pot ajuta să depășiți acest stadiu și să nu vă mai învinovățiți.
Solitudinea
Boala poate fi resimțită drept ceva atât de intim încât pare aproape imposibil ca alte persoane să înțeleagă: în aceste cazuri pacienții se simt singuri, distanțați de ceilalți și tind să se izoleze din ce în ce mai mult, îngreunând acordarea de sprijin din partea familiei și a prietenilor. Se poate întâmpla ca la sfârșitul terapiei pacientul să se simtă abandonat din cauza faptului că atenția medicilor și a familiei nu se mai concentrează exclusiv asupra sa.
Recunoștința și puterea interioară
Uneori pacienții reacționează la diagnosticarea unei tumori cu entuziasm renăscut pentru viață și consideră specială perioada de care dispun: acordă mai multă energie proiectelor, elaborează rapoarte neglijate anterior, fac călătorii și redescoperă pasiuni uitate. Acordarea de timp lucrurilor, persoanelor, acțiunilor care ne fac fericiți ne ajută să ne bucurăm de viață, chiar și în cazurile contingente de boală. Nu există un mod corect sau greșit de a ne comporta, după cum nu există o soluție aplicabilă tuturor stărilor de mai sus. Singurul ajutor real poate apărea dacă ne deschidem față de alte persoane, ne împărtășim sentimentele, discutăm deschis cu persoane care par adecvate în acest sens: o rudă, un prieten, un medic, un psiholog, un ghid spiritual, un supraviețuitor al cancerului etc.
A privi lucrurile frumoase și a vă concentra asupra aspectelor pozitive ale vieții reprezintă fără îndoială o strategie câștigătoare pentru a evita să vă simțiți înfrânt de boală; reacționați în mod constructiv. Pe de altă parte, nu trebuie să vă forțați să fiți fericit, fără griji și optimist cu orice preț sau chiar să îi înveseliți pe cei din jur și să nu vă fie teamă niciodată să vă exprimați emoțiile, indiferent cât de neplăcute sau îngrijorătoare pot fi. Am subliniat, de asemenea, că este inutil să vă învinovățiți: în loc de a căuta greșeli și decizii greșite în trecut, trebuie să reacționați rapid și să preluați controlul asupra vieții dumneavoastră. Pentru a păstra o atitudine pozitivă, uneori este suficient să petreceți ceva timp singur, să încercați să vă relaxați, să efectuați exerciții fizice, să mâncați sănătos și echilibrat, evitând consumul de alcool și să dormiți regulat.
Adesea, simpla organizare în detaliu a întâlnirilor și a activităților de rutină duce la o senzație mai mare de control asupra propriei vieți și de gestionare a bolii. Pentru unele persoane poate fi terapeutic să își scrie gândurile într-un jurnal sau să le redea în pictură, pentru a-și exprima temerile și a se adapta mai bine la starea de boală.
