Cancerul de vezică urinară

Cancerul de vezică urinară pornește din mucoasa internă a vezicii urinare — un organ cavitar, de forma unui balon, folosit pentru a stoca urina. Cel mai adesea, cancerul de vezică urinară este declanșat atunci când celulele care alcătuiesc vezica urinară, numite celule uroteliale, încep să crească necontrolat și să formeze o tumoră.

Cancerul de vezică urinară poate fi împărțit în două subgrupuri:

1. Cancerele vezicale superficiale sunt cele care afectează doar mucoasa internă a vezicii urinare.
2. Cancerele vezicale invazive sunt cele care se extind la stratul muscular al vezicii urinare; acestea sunt mai dificil de tratat.^[3]

Există mai multe tipuri de cancer de vezică urinară, unele fiind mai rare ca altele:

• Carcinomul urotelial este cauzat de modificările genetice de la nivelul celulelor vezicii urinare. Aceste celule sunt uneori prezente într-o anumită parte a rinichilor care face legătura cu tractul urinar sau la nivelul tuburilor care conectează întregul tract urinar.^[3] Reprezentând aproximativ 90% din toate cancerele vezicale din Regatul Unit, acest tip constituie cea mai frecventă formă de cancer de vezică urinară și de obicei, începe ca formă superficială, dar poate deveni invaziv dacă este lăsat netratat.^[4]
• Carcinomul cu celule scuamoase este invaziv și se dezvoltă din celule plate, microscopice. Este o formă mult mai rară de cancer de vezică urinară, reprezentând 5% din cazurile globale.^[4] Se asociază cu iritația cronică a vezicii urinare, precum cea care apare în urma folosirii unui cateter pe perioade îndelungate, sau cu o infecție parazitară specifică care se întâlnește cel mai frecvent în Africa.^[5]
• Adenocarcinomul este invaziv și constituie una dintre cele mai rare forme de cancer de vezică urinară, reprezentând doar 1-2% din toate cazurile. Adenocarcinoamele derivă din celulele producătoare de mucus care căptușesc vezica urinară.^[4]
• Carcinomul cu celule mici este invaziv, extrem de rar și începe din celulele asemănătoare celor nervoase din vezica urinară. Această formă poate crește extrem de rapid și va necesita un plan terapeutic rapid.^[3]
• Sarcoamele sunt cele mai rare forme de cancer de vezică urinară. Acest tip începe din mușchiul vezicii urinare și nu din mucoasa organului. Sarcoamele se tratează în mod diferit față de cancerele vezicale tipice.^[4]

Există diverse metode de stadializare a cancerului vezical. Stadializarea îi permite medicului dumneavoastră să descrie extinderea cancerului, precum și să decidă care tratament este cel mai adecvat. Deși sistemul numeric de stadializare nu se mai folosește în mod frecvent, el este descris în următorul tabel.^[6]

Deși simptomele pot varia în funcție de stadiul bolii, există câteva care apar frecvent. Acestea includ:^[1][7]

• lombalgie joasă și durere abdominală
• sânge în urină
• urinare frecventă
• urinare dureroasă

În plus, pacienții pot prezenta scădere în greutate sau oboseală.^[1][7] Dacă aveți oricare din aceste simptome, medicul dumneavoastră vă poate recomanda o serie de teste. Acestea pot include analiza unei probe de urină pentru depistarea unor semne precum sânge, celule canceroase sau alte substanțe întâlnite frecvent la persoanele cu cancer de vezică urinară. Medicul dumneavoastră ar putea solicita și o examinare imagistică tip CT pentru a vedea dacă există semne vizuale de cancer.^[8]

Un alt test uzual este cel numit cistoscopie, în care un urolog va folosi un tub subțire cu o cameră la capăt pentru a inspecta posibile semne de cancer de la nivelul tractului urinar și a vezicii urinare. Dacă urologul găsește o zonă anormală, va preleva o mică probă de țesut, procedură cunoscută și sub denumirea de TURBT (rezecție transuretrală de tumori vezicale), pentru a stabili dacă este cancer și cât este de invaziv.^[8]

În România, cancerul vezical este al cincilea cel mai frecvent tip de cancer. Sunt aproximativ 5200 de noi cazuri de cancer de vezică urinară în fiecare an.^[9]

În afară de sexul persoanei,^[5] există factori de risc care pot crește probabilitatea de dezvoltare a cancerului de vezică urinară, inclusiv:

• Fumatul: fumatul reprezintă cel mai important factor de risc care se asociază cu cancerul de vezică urinară, însumând, conform estimărilor, 40–70% din toate cazurile.^[2]
• Expunerea la substanțe chimice: expunerea la anumite substanțe chimice industriale reprezintă un alt factor de risc, constituind până la 27% din toate cazurile de cancer de vezică urinară la bărbați și 11% la femei.^[2]
• Vârsta: cancerul de vezică urinară este mai frecvent la persoanele de peste 55 de ani.^[2] În fiecare an, aproape jumătate din toate cazurile noi de cancer de vezică urinară din România sunt diagnosticate la persoane de cel puțin 70 de ani.^[9]
• Sexul persoanei: cancerul de vezică urinară este mai frecvent la bărbați decât la femei.^[5]
• Alți factori de risc includ radioterapia, tratamentele anterioare cu anumite chimioterapii,^[5] existența diabetului,^[10] existența unui cateter in situ, a infecțiilor de tract urinar de lungă durată, a calculilor vezicali,^[5] menopauză precoce^[11] și schistosomiază.^[5]

Tratamentul recomandat în cancerul de vezică urinară depinde de tipul, stadiul, dimensiunea lui, precum și starea generală de sănătate și preferințele dumneavoastră legate de tratament.^[12] Prognosticul dumneavoastră și perspectivele după tratament vor depinde de cât de avansat este cancerul. Nu rareori se constată cancer de vezică urinară recurent după un tratament de succes,^[12] deci se recomandă screening regulat timp de câțiva ani.

Iată în continuare câteva abordări terapeutice frecvente în cancerul de vezică urinară:

• Chirurgia reprezintă o opțiune frecventă dacă aveți cancer de vezică urinară superficial, în stadiu incipient, deoarece țesutul afectat este, de obicei, limitat la o anumită zonă. Chirurgii fie vor scoate secțiuni din vezica urinară, fie vor folosi un mic instrument pentru a scoate tumorile, lăsând intact țesutul sănătos restant. În cazuri mai avansate va trebui să vi se scoată întreaga vezică urinară. În cazul acestei proceduri, numită cistectomie radicală, este posibil să trebuiască să fie scoase și organele sexuale, precum prostata și organele care stochează sperma sau trompele uterine, uterul și o parte din vagin. După scoaterea vezicii urinare, chirurgul trebuie să creeze un nou canal de colectare a urinei și prin care aceasta să treacă. Există mai multe opțiuni pentru acest lucru, de exemplu o pungă externă în care se colectează urina sau reconstrucția vezicii urinare.^[13]
• Imunoterapia implică utilizarea de medicamente care ajută sistemul imun al corpului să depisteze celulele canceroase și să le distrugă.^[14]
• Radioterapia folosește radiații pentru a distruge tumorile canceroase vezicale. Poate fi folosită pentru a elimina celulele canceroase reziduale după operație, în situația în care chirurgia nu reprezintă o opțiune sau ca parte a tratamentului din cancerul de vezică urinară avansat.^[15]
• Chimioterapia poate fi administrată intravenos, sub formă de pastilă sau folosind un cateter (intravezical) introdus în uretră pentru a administra o combinație de medicamente ce vizează uciderea celulelor canceroase.^[16][17]
• Chimioradioterapia reprezintă asocierea dintre chimioterapie și radioterapie pentru a trata cancerul.^[18]

Pe lângă aceste tratamente, întrebați medicul dacă sunt disponibile studii clinice și dacă vă calificați pentru a participa.

Șocul emoțional și fizic după un diagnostic de cancer poate fi foarte greu de gestionat. Poate fi terifiant sau poate chiar genera furie și este important de înțeles că aceste emoții sunt normale, de așteptat și acceptabile. Nu uitați că tratarea cancerului de vezică urinară nu înseamnă doar operații sau medicamente, ci și găsirea suportului emoțional potrivit.

Mulți din cei diagnosticați cu și tratați de cancer vezical, adesea continuă să ducă vieți normale. Cu toate acestea, tratamentele pot determina schimbări semnificative ale stilului dumneavoastră de viață, ceea ce poate genera suferință emoțională și poate cauza o perioadă de ajustare, atât fizică, cât și psihică. În cazul unor pacienți poate însemna să învețe cum să trăiască cu o pungă ascunsă de urină, iar în cazul altora, cum să folosească un cateter. Aceste schimbări vă pot afecta viața socială, raporturile intime și modul în care vă percepeți propriul corp. Căutați pe cineva cu care să puteți vorbi pe îndelete despre aceste emoții și fiți deschiși în fața prietenilor și a membrilor de familie despre cum vă simțiți.

Un mod de a depăși schimbările care ar putea să vi se pară impuse este să acceptați schimbările în cazul cărora vă puteți decide că vi le asumați pe cont propriu, începând cu un stil de viață sănătos. Renunțarea la fumat, reducerea alcoolului, consumul de mese echilibrate și efectuarea de exerciții fizice sunt modalități nu doar de întărire a corpului, dar și de fortificare a minții și de exercitare a unui oarecare control asupra vieții dumneavoastră.

Însă este important ca în situația în care aveți reacții adverse, mai ales în stadiile avansate ale bolii, să vă adresați imediat medicului deoarece acesta ar putea să vă ajute prin ajustarea dozelor sau a tratamentului de susținere.

1. Cum pot distinge cancerul de vezică urinară de o infecție de tract urinar sau de o piatră la rinichi?
2. Care este stadiul cancerului meu de vezică urinară?
3. Cancerul s-a extins dincolo de vezica urinară?
4. Cum arată diferitele stadii ale cancerului de vezică urinară?
5. Cât de mult din istoricul familial îmi afectează probabilitatea de a dezvolta cancer vezical?
6. Care sunt opțiunile mele de tratament?
7. Ce spuneți de medicina personalizată?
8. Cum îmi vor afecta tratamentele viața mea de zi cu zi?
9. Dacă vezica urinară îmi va fi scoasă, care sunt opțiunile mele pentru eliminarea urinei? Care sunt avantajele și dezavantajele fiecăreia?
10. Viața mea sexuală va fi afectată de cancerul de vezică urinară sau de tratament?
11. Cât de des trebuie să fac teste pentru depistarea cancerului vezical după operație?
12. Cum vom ști dacă a revenit cancerul? La ce ar trebui să am grijă?

• Urolog: chirurg care se specializează în tratarea bolilor sistemului urinar și ale sistemului reproducător.
• Celule uroteliale: celule care se găsesc la nivelul mucoasei interne a vezicii urinare.
• Uroteliu: mucoasa internă a vezicii urinare.
• Cateter: un tub introdus în vezica urinară prin uretră.
• Uretră: tubul prin care este eliminată urina.
• Cistoscop: un tub subțire, flexibil cu o cameră sau o sursă de lumină la capăt, folosit pentru a inspecta posibila existență a cancerului la nivelul vezicii urinare.
• Disurie: durere la urinare.
• Tract urinar: organele și tuburile din cadrul sistemului urinar, inclusiv rinichii, vezica urinară și uretra.
• Hematurie: sânge în urină.